| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Singuri
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
|
|
|||
| Sed tuspatru in patul larg de scinduri acoperit cu un pled de lina fumurie. Deasupra lor, pe o policioara batuta in perete, dar sus, asa ca sa nu o ajunga in cazul cind s-ar scula in picioare, arde inchis garzonita, cu fitilul tras inauntru, sub caciula de alama coclita. Alaturi, o icoana de lemn a Maicii Preciste parca vegheaza asupra lor, cu sticluta de agheazma spinzurata de cui si manunchiul de busuioc aninat in crestet. Sint singuri: trei fetite la rind, cea mai mare sa tot aiba sase ani si un baietel, prisnea, ceva mai saltat peste un an si jumatate. Fetele jur-imprejur stau greceste, iar in mijlocul lor Nicusor cel mititel, dracos si neastimparat, cu capul in toate partile ca un capintortura. Si e o larma si un haz si gura de-ti iau urechile. Trebuie sa-l minta si sa-l impace pe mititel pina vine mama. Au inceput jocurile cu „ocol-ocol, aicea sade iepurele". Piciul intinde poznas palma la surioara cea mai mare si rabda nitel pina i se face de doua ori ocolul, apoi, prididit de gidilatura, isi trage repede minuta, dind pe spate capul cu cirlionti plaviti si cu gura gilgiind de ris Si rizi pe urma toti cu lacrimi, ca de cine stie ce pozna! Apoi se opresc, rasuflind adinc, ca s-o ia de la capat. Dar li s-a urit cu asta si trebuie sa intre cu totii in joc: trec la „cirip, cirip gara-gara". isi aseaza toti minutele unele sub altele, ciupind cu degetele celei de deasupra dosul minei de dedesubt, intii minuta celei mari, apoi a mezinei, pe urma a celei mici, si iar o mina a celei mari, de care se atima a mezinei, si peste cealalta minuta a celei de-a treia, infigindu-si toti bine unghiile in piele sa nu le scape Deasupra de tot, Nicusor isi asaza minutele lui zglobii, chiar ca doua pasarele; s-a facut un ciorchine ce se leagana in sus si in jos „cirip cirip" apoi deodata cladaria se strica si-ntr-o invalmaseala nebuna miinile se bat intre ele, pe cind copii tipa cit ii tine gura: „Gara, gara, gara", chiar parca ar fi dat uliul intr-un stol de vrabii gurese. Asezarea si potriveala miinilor insa se face greu. Ionica incepe „gara" inainte de vreme, asa ca se lasa de jocul acesta si incep „barba barbarie, gura gurarie", unde plodul cel rasfatat are rolul de seama. El asteapta cuminte, numai ochii ii sticlesc a ris, pina ce jocul ajunge la „hit de mutuluc". Aici, cind sa-l scuture de smocul biriigat din frunte, el da sa scape rasucind capul cu iuteala intr-o parte si in alta si iar pornesc toti sa lesine de ris. Mezinei, care numai se uita, i-a venit in minte: „Adam, Eva, mos Avram, Itic, Pitic, facem ham", si cu asta chilomanul a mai crescut. Copilasul asteapta pina unde vine sa-i vire degetul in gura, si-atunci, hat, da sa-l prinza. Fetita, mai in gluma, mai speriata, se trage repede indarat si izbeste cu cotul pe cea mica, aceasta incepe sa plinga. Lelita, cea marisoara, o ia de-o mingiie, o impaca si o asaza in alt loc, catre parete. Vine o clipa de ragaz si nedumerire. Nu stiu de unde s-o mai inceapa. Cele doua marisoare hotarasc sa faca ca broastele: lelita sa zica „cit a dat tat-tu pe cojoc?", iar mezina cea mica sa ingine strigind in acelasi timp cu ea: „un ort, un ort, un ort". Si haide pornesc, galagia si ramatul au ajuns culmea, nu se mai intelege nimic. Cind una striga „cit a dat tat-tu", celelalte, podidite de ris, lesina cu capul in mini. Cind ele izbutesc sa ingine „Un ort", moare de ris lelita. Iar prisnea, intre ele, o tine tot intr-un ris, asa, degeaba, ca ele nu pricep jocul. Fetitele striga mai tare, crezind ca daca vor tipa n-are sa le umfle risul asa de lesne, dar pumesc cit deschid gura si prisnea, dupa ele, ridica casa in slavi. Dupa citeva incercari s-au incredintat ca nici jocul acesta nu merge. Atunci lelita, vorbind repede-repede si batind grozava cu degetul in pieptul fiecaruia, zice pe „iesi fetita la portita", cu invoiala ca cine o cadea sa se faca mija. Mija a cazut cea mare. Se duce la usa, pune miinile la ochi si-si sprijina capul in scindurile nu tocmai bine alcatuite, prin crapaturile carora vine un vint rece din tinda. Nerabdatoare, intreaba mereu: „gata?". Ceilalti cotrobaiesc prin toate partile, cautind ascunzatori. Si-i o duduiala prin casa, de parca ar veni sa-i prinza Han-Tatar. O clipa de tacere si-apoi, pitigait, raspunde una de sub pat: „gata!" Rascoleala incepe. Prisnea sade chircit pe brinci, cu mezina la un loc, in fundul subpatului, sub o albie cu gura in jos. Cea mai mica s-a bagat in firida sobei, goala de lemne. Tatica, hoata, ca sa mai lungeasca jocul, se face a-i cauta cu tot dinadinsul si a nu-i gasi, ras-turnind toalele si pernele din pat, lovind donita, bubuind in lada cu piciorul si inciudindu-se: „Unde s-o fi ascuns, Doamne!". Ajunge la soba, vira mina si apuca pe Marica; aceasta incepe a smiorcai, ca de ce a gasit-o. De sub pat incepe Nicusor sa-i tie isonul, speriat de intunericul de sub copaie. Trebuie numaidecit sa iasa si mezina cu el. Tatica le da la toti apa cu bardacuta inflorita cu verde, bea si ea si rastoarna ce-a mai ramas in cofa. E tirziu, prin ochiul de geam nu se vede deloc afara, doar se aude in tarc Joiana foindu-se de frig linga cluca de coceni si purceii flaminzi guitind in tinda, unde i-a inchis stapina la plecare. Acum si lui prisnea ii e foame si iara prinde a scinci. Tatica ii da o halca de mamaliga si se urca cu ei toti in pat, la celalalt capatii, spre soba, ca sa le spuie basmul cu baiatul care a baut apa din-tr-o urma de cerb si in cerb s-a prefacut. Fratiorul, ostenit si somnoros, lasa capsorul in poala ei si inchide ochii. Si in timp ce lelita deapana firul limpede al povestirii, cu miinile-i dulci si min-giioase, ii cata in cap, alegind-alegind vitisoarele rasucite carari-carari si facindu-se din cind in cind a ucide ceva cu unghia degetelui mare, cu care apasa repede si indesat de doua-trei ori in acelasi loc. Gazomita pocneste incet si sisiie prelung, neincetat, insotind glasul scazut al basmui-toarei, pe cind surioarele asculta speriate, cu ochi mari si gura cascata, parca acum ar auzi intiia oara povestea de atitea ori indrugata „Si numa'cum mergeau ei asa, rataciti prin padure, i s-a facut baiatului sete! Si iaca intr-o urma de cerb nitica apa Baiatul, nu: sa bea, da' fata nu-l lasa si plingea" Si, cu ochii dusi, spunea inainte, lungind vorbele si coborind glasul la fiecare pas al povestii. Cind intra mama mirosind a racoare sanatoasa de afara si cu iz de umezeala in scurteica, toate sar ca desteptate din somn, uitind de somn si de basm si de tot. Numai prisnea doarme cu capul in poala taticai. Mama il ia binisor de subtiori si-l ridica, sarutindu-l apasat in crestet. „Odorul maicai, odor!" Apoi il pune la sin. Prisnea-i copil mare, cu gura aproape incheiata, dar de dragul ca e baiat singur la trei fete, nu s-a indurat sa-l intarce, ci toti ii mai da sa suga noaptea prin somn, cind o bijbiie cu mina Ia piept. Si prisnea incepe sa tocaie gros, inghitind cu ghiorai-turi. Ea il mai saruta o data si se aseaza cu el pe patul vechi, pe cind fetitele se agata, care pe poale, care pe genunchi, care in circa. Iar mama, de dragul lui prisnea, le saruta si pe ele. |
|||
Pune poezia Singuri pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |