CLIX
A cata oara zorii ma prind fara de somn ?
Da iarna buzna, anul isi lapada coroana,
Eu in surghiun, departe Cand ai sa-mi curmi prigoana,
Iar sa ma chemi la tine, puternicul meu domn-?
Dar tot veghez — de-aicea — iubirea ta plapanda, Ca peste o comoara in veci harazita mie Sunt Argus, nu c-o suta de ochi, ci cu o mie De inimi arzatoare si toate stand la panda. Fereste mai cu seama sa pleci pe mare-albastra Cu oachesa aceea fatarnica si rece ; Navalnicele-mi ganduri, gonind pe urma voastra, Va va starni tempeste, corabia sa-nece ;
Caci te iubesc cu ura, intreg, si numai eu ;
Nu te impart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.
Marti, 7 decembrie 1954
CLXV
Iubita mea, ai suflet adanc intortocheat
— Vast labirint, ascuns sub palatul frumusetii —
in care-un minotaur domneste nendurat,
Flamand de duhul slavei si carnea tineretii
Multi indrazneti pieira in tainitele-i sumbre,
Feciori eroici, prada dati fiarei suverane
Acum m-alatur si eu fugarnicelor umbre.
Cobor, dar fara teama,-n vartejul de capcane.
Caci tu mi-esti Ariadna si-mi daruisi un fir
Din pletele-ti de bezna, o calauza vie ;
Si nu sa scap din cursa il tin si il desir
Ci mai adanc sa intru in neagra-mparatie ; Dedalicul tau suflet locas mi l-am ales Si jur ca niciodata din el n-am sa mai ies.
Sambata, 8 ianuarie 1955
CLXXXIX
Nu m-au tarat spre tine nici stearpa desfranare,
Nici vitiul fatarnic, ci patima senina ;
Cand fluturul isi arde aripa-n lumanare,
El nu ravneste seul, ci magica lumina.
Ma sprijin pe-amintire-acum si-apoi pe moarte ;
Toti ceilalti stalpi cu lumea deodata s-au surpat,
Iubirea putrezeste pe undeva, departe,
Eternitatea-i inca un vis dezaripat.
M-adun de pretutindeni, ma-nchid de-o grija sumbra,
Mi-e sufletul zadarnic si cere sa se culce ;
Prin slavi amurgul trece misterios de dulce
Si-n umedul lui giulgiu ma-nfasura cu umbre
Nici stea, nici cantec ; vine alt soi de noapte, grea, Mai limpede ca gheata si rece tot ca ea.
Dumineca, 24 iulie 1955
CCXXIX
Nu-ti spun nici un adio : cum n-ai mai exista Ramai doar coaja celei pe care-o iau cu mine Ti-am supt adanc esenta si te-am golit de tine Plec numai cu splendoarea si frumusetea ta ; Las ochii, falsi luceferi, si iau privirea draga, Las buze reci de idol si iau sarutul lor. Uit sanii, duc caldura si forma lor intreaga. Fur neagra avalansa de par cand se dezleaga, Din trup, imbratisarea de vrej ametitor Zvarl inima stricata, ce-ti schioapata alene, Cu scopuri nepartunse tesute-n lingusiri — Cand prefacute lacrimi, cand rasete viclene — Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri
Cu tot ce-am strans din tine curat, ca Prometeu, Am sa te-alcatui altfel, dar suflet iti dau eu.
Luai, 31 decembrie 1956
ccxxxv
Ma lupt sa scap iubirea de patimasul trup.
Sa n-o mai sorb cu ochii, sa n-o mai musc cu gura,
Din latu-mpreunarii salbatice s-o rup,
S-o curatesc de carne, ca de pe aur zgura ;
Sa te ador in suflet ; doar duhul sa-ti aleg —
O vesnica-rnbinare a doua raze line
Dar cum te-arati, ma-ntunec si sufletul intreg
Se face ochi, piept, brate zbucnite catre tine,
Palpaitor de pofte, iar dinainte-ti cad ;
Din nou vremelnicia isi casca-n mine-abisul.
Rostogolit pe dare de flacari, ca-ntr-un iad,
Ma-ntorc, cantand in carne Ma doare numai visul
Ca mai presus de fire, putand sa o rastoarne,
Iubirea e samanta eternitatii-n carne.
Marti, 3 septembrie 1957
|