| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Un caracter
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Vasile Voiculescu
|
|||
| (dupa Theofrast) Miercuri 4 iunie 1958. | |||
|
|
|||
| In legenda ce-si faurise el insusi despre sine, se spune ca fusese si slab. Ba chiar gingas. Cind l-am cunoscut eu era intreg captusit si inzauat in grasime. Dar mai ales egoismul lui capatase trei rinduri de gusi si personalitatea lui inalta ajunsese la al treilea cat de burta Nu stiu daca trecuse prin egoismul ingeresc al copilariei, nu cunosc daca strabatuse pe cel zvelt, aprins, destramat al tineretii. Eu l-am aflat oprit in egoismul asezat si prosper al maturitatii. Un egoism gras, grav, masiv, solid infipt in temelii neclintite. De pe acum monumental Ma fascina Ca o piramida vie la picioarele careia, eu, un infim turist cu gitul intins si gura cascata, rivneam, visam. Una din cele putine - sapte - minuni ale firii. Nu era nevoie sa calatoresc in pustiile Egiptului sa admir; era el, aici, la indemina, crescut, statornicit intre noi de jur-imprejur, cu tot nisipul sterp ce se cuvenea. Egoismul lui avea forta sacra, teribila a zeilor si a demonilor; ma vrajise, ma incremenise in oroare sfinta. Ah, mai ales acel desavirsit simt al posesiunii! Totul era al lui, de fapt, de drept, prin legea firii lui - nu punea in nici un fel hotar intre ce este al sau si ceea ce este al celorlalti. Nici o deosebire intre al tau si al lui. Te anexa, te incorpora, te inghitea fara sa aiba habar de ce savirseste, daca ii facea trebuinta numai o farimita din tine. intindea mina si isi lua, isi insusea, storcea si apoi zvirlea orice poftea. Fara patima, fara gind, simplu, dar cu pofta. in el era numai o formidabila, imensa pofta, care culegea si ingramadea in el, cu acelasi lacom deliciu, zaharicale si dulciuri, desfatari sexuale, rafinate senzatii estetice, cele mai gustoase prospaturi culturale. Creierul lui era alt organ supus, tot un pintec, destinat sa-i sature apetiturile intelectuale. Capacitatea de intindere si cuprindere a egoismului sau n-are un capat, nici sfirsit. Cu el nu rupeai, nu ispraveai niciodata. Uitat ani si ani, ca o batista mototolita in buzunar, sa fi avut numai o cit de mica nevoie te cauta si te scotea sa-si sufle nasul. Tinuse sase neveste Citesisase se spulberasera pe rind in lume, parasite, nestiute, singure, in mizerii. El hapatea pe cea de-a saptea. Dar daca intilnea una din cele vechi, egoismul lui se induiosa pina la o imbratisare grasa, ceea ce ii pricinuia o placuta gidilare. Cumpara atunci un pachet de ciocolata, rupea, ii da ei un baton si pe celelalte cinci le minca el. Chiar daca citesisase femeile i-ar fi iesit in acelasi ceas, intimplator, in drum, ar fi mincat bucuros cu ele sase pachete, bineinteles pastrind nesmintit proportia de batoane. in privinta asta avea maiestrii si virtuozitati care ma sileau sa-l admir cu stupoare: i se parea ca simte un vag junghi? A doua nevasta, smulsa ca o pasarica din cuib, de privirea magnetica a sarpelui (in imprejurarea de fata, inlocuita cu soneria insistenta a telefonului), alerga sa-i puna ventuze, mustar, cataplasme. Se zgiria cu masina de ras, se ranea cu foarfecele la unghia incarnata a degetului mare de la piciorul sting? A patra, aciuiata la „Crucea rosie", da fuga cu tot materialul trebuitor sa-l panseze. Avea nevoie de o carte, de o traducere, de un citat? Cea dintii scormonita si trasa dintre culisele teatrului unde o oplosise venea, ca o fantoma, la inexorabila chemare a magului. Arderile de tot ale devotamentelor se urcau pina la el ca fumul jertfelor la nasul idolului impasibil. Prietene de o zi aruncate la cos, amante de o noapte lepadate odata cu prezervativul respectiv, chelnerite ce-l slujeau la birt, gustate si date inapoi la bucatarie, vinzatoare de carti de prin librarii rasfatate o clipa si trintite la loc in raft, la porunca egoismului sau irezistibil, se sculau ca din morti si veneau sa-l slujeasca pentru un moft, pentru un fleac, pentru o toana. intr-o necontenita, extatica admiratie, nu mai ma induram sa-l privesc, studiindu-l cu toata fervoarea. Pentru mine, el era modelul, arhetipul Si ma cazneam, ma ingeniam sa-l prind macar cit de slab si palid intr-o intimplare, intr-o povestire, ca un roman care sa-i puna in toata lumina somitatile lui de genial egoist. Si nu gaseam nimic. El nu indurase dureri, n-avea drame, nu suferise tragedii, nenorociri, fericiri, nu stia de soarta, slabiciune, cadere Prin cuirasa egoismului nu patrundea nimic. Aluneca tot. E drept ca si el, ca si oricare total egoist, patimea de o uriasa constipatie. Egoismul lui avar nu se indura sa dea afara nimic din ceea ce apuca: creierul lui doldora de lecturi, ca si matele ghiftuite de bunatati. Dar din astea nu putea injgheba un roman, nici o nuvela cumsecade. El si le rezolva singur, lunar, cu un purgativ, cu o splendida conferinta, ori articolas. Ce as mai fi putut face eu? Avea o singura gaurica la platosa, pe unde m-as fi putut strecura la sacrosancta-i piele. Un singur clenci, de care l-as fi apucat: Dumnezeu. El, care privea de sus toata creatia - fara consideratie si nici desconsideratie, ci o ingloba in el ca pe o mincare, se purta cu Dumnezeu, ca, as zice, cu un partener - cu manusi fine. De la egal Ia egal. Fatis, chiar cu oarecare condescendenta, desi el insusi se socotea un sfint nu se botezase de la sine, cu toata autoritatea, anticipind asupra hotaririi sinoadelor - sfintul? Ei bine! El, care nu se ducea la casele altora decit poftit la ospete, intra in locasul Domnului neinvitat, bine inteles tot cu aceeasi calcatura, rara, apasata, ca pe strada, cu acelasi pas ingim-fat, fara sfiala, cu aceeasi leganare levantina de pasa cu trei tuiuri ale dinapoiului, tot cu capul sus, pieptul inainte, privirea cutezatoare, strecurata printre pleoapele strinse usor arogant in dosul ochelarilor reprezentativi, cum intra in cafenele sau in biroul lui de mare dregator. Dar, oricum, in casa Domnului facea o suta de mari cruci, privind in cerul boitei, sa-l vada gazda si sa-i innumere luminarile inchinate tacticos de cite trei ori si aprinse la fiecare icoana. Atunci facea cu stapinul locului intelegerea reinnoita des insa donnant-donnant: il ruga ceva, platea un pomelnic, il angaja, incheia pactul tragind, ca niste iscalituri peste piept, alte cruci si iesea, uitindu-l si uitindu-si angajamentul. Celalalt, bun din fire, nu-l trada, il primea, il suferea, il ajuta, zimbind la toate uimirile si nedumeririle rele. Cred ca-i placea si acestuia, ca un antipod dialectic al universalului sau altruism. Asa ca m-am lipsit sa pun, cum ma gindeam, egoismul lui - un dumnezeu, - in conflict inchipuit cu un adversar demn de el, cu Dumnezeu adevarat. Si sa scriu apoi peripetiile acestei drame, in care as fi desfasurat toate ascutimile, profunzimile, avinturile, inaltimile, viltorile, strategiile, capcanele, corurile, chichitele egoismului sau la trinta cu divinul Adversar. Mi-a fost frica sa ma vir intre doua pietre de moara, amindoua tari, si m-am lipsit. Am auzit insa ca marele meu amic a inceput sa si-l scrie singur, lamurind diavoleasca-i sfintenie, pentru posteritate. Incit, de totdeauna si astazi, totul i se indeplineste, regulat, egal, cu exactitate. Regi, presedinti, ministri, inalti dregatori sint unelte care se cuvine sa-i ude, sa-i sape, sa-i gunoiasca, sa-i cultive nemaiintilnitu-i, extraordinaru-i egoism, punindu-i la indemina toate inlesnirile: salarii, pensii, palate, vilegiaturi prielnice, ca acest supraomenesc egoism sa se dezvolte slobod. Asa ca neavind motivul unei snoave, macar al unei anecdote, cel putin al unei istorioare de care sa ma agat - simbure al unei fabulatii unde sa-l prind, sa-l cuprind si cu pana inmuiata in culorile lui vii sa scriu o viata ilustra peste toate veacurile, dincolo de Plutarch - am injghebat acest sarbad, spalacit portret in alb si negru. Poate chiar in prea mult alb si-i cer iertare. |
|||
Pune poezia Un caracter pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |