Iesiau calari din curtile-ntarite, In pas domol, spre luncile cu soare Chema voios un com de vanatoare Ogarii sui cu zgarzile-aurite.
intinsi apoi, ca tramba, pe ogoare Porneau sa bata tarnele-nverzite. Ulmand cu botul urmele gasite Chefneau copoii ageri prin razoare.
Ducand alaiul, mandra si dibace. Trecea Domnita, sprintena ca glontul. Un soim viclean, cu pene porumbace.
Pe mana ei stand gata sa-si ia zborul, isi ciugulea din cand in cand cu clontul Lantusul strans, ce-i sugruma piciorul.
|