Daca tot ai framantat lutul, Doamne, de ce n-ai facut din mine un blid rotund cu mere pictate, din care sa manance iubitul in fiecare zi, in fiecare seara?
Daca tot ai framantat lutul, Doamne, de ce n-ai facut din mine ulcior, sa-si lipeasca buzele lui de ale mele si sa nu ma-nfior, sa ma sparga tandari si sa nu ma doara, sa ma calce-n picioare si sa nu simt?
Dar daca tot esti de-atata vreme olar,
nu-ti era lutul
destul de bun pentru ulcioare?
De ce-a trebuit sa-mi dai tocmai mie
forma de fata?
Am si uitat cum e gura barbatului,
buzele sale dulci si severe,
incat mi-e teama de propria mea s
si de tacere.
Am si uitat relieful obrajilor,
mirarea sprancenelor sale,
si golful umbrit, subsuoara,
si gatul cu vene domoale.
Am si uitat pieptul
pe care in noapte
Imi aflam uneori adapost.
Am uitat netezimile pielii.
Am uitat cate-au fost, cum au fost.
|