Iar ma apasa duminica,
zi scrobita, pusa la naftalina,
fata rosie de taran
spalata cu sapun de rufe
si intepenita langa strana
de frigul predicii
de stransoarea bocancului cu scart
domnisoara simandicoasa
cu ochi miopi
si buzele tivite cu venin
Duminica e sora cu noaptea,
sora cu moartea
Pasarile uita sa mai zboare
cand cerul cade pe ganduri
si fiecare floare
isi ascunde culorile in muguri
Vantul umbla tahui pe strazi
Soarele-si inabusa un cascat
Mecanismele jucariilor s-au stricat!
Vom supravietui, oare, pana Luni
Luni, fior de luna noua,
piatra de temelie,
miez de paine aurie
taiata-n doua de cuvant?
|