| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Regăsirea viselor
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Versuri poezii
|
|||
|
Parea ca o sirena ce de curand intrase, Din lumea magic-a legendei si-a-nchipuirii caste, Mirata si-ngrozita, in lumea spaimei vaste, In mijlocul furtunii Si-a lacrimilor lumii. Din marginea uitarii, de el isi aminti Cum doar cu ochii umezi o mai putea privi Si cum, strivit de marea durere din cuvinte, Doar ii sopti ca marea iubire n-o mai simte. Atunci, gasindu-i ochii la fel de-nlacrimati Ca-n clipa mult iubita de amandoi, aflati Sub razele de luna, cand pentru vesnicie Iubirea si-o jurara in a noptii magie, A inteles cu groaza ca nici acum nu poate Decat iubirea muta in lacrimi sa-i inoate Si sa-i dicteze-n graba cuvinte care-ascund Motivul despartirii, adevarat si crud. Dar oricat se-naltara spre gandurile sale, Cazand ingenuncheata de intrebari si jale, El nu-i putu raspunde, si-n urmatoarea clipa Ea se ruga singura, cerandu-si o aripa. Apoi se ridicara, manata de speranta Ca va veni curand, salvandu-i toata viata, O veste cum ca ea pana atunci visara, Si toata supararea n-a existat sa doara. Abia dupa ce timpul, tacut si greu, zburara Poate chiar cu ai ei aripa, intr-o seara, Trecand pe sub o luna ce-i parea cunoscuta, Zarira doi ochi umezi, dar goi, ca de naluca. Erau doi ochi ai unui infirm ce se zbatea In agonia vietii ce parca nu-l lasa Sa uite ca odata, dupa ce viu traira In ochii unui zambet pe care il iubira, Viata-l osandira, la vestea unei boli, Sa fuga de iubita si sa o minta ori, Manat de egoism, sa-i ceara a jura Ca-n veci iubirea lor in suflet va purta. Citind tot adevarul din ochii-acelui suflet Ea se cutremura si-si stapanii un racnet. Apoi, impiedicata de propriile ganduri, Strabate noaptea toata, cautand paradisuri In care sa-si gaseasca viata mult visata Alaturi de iubitul ce a ranit-o odata. Cu lacrimile lungi, din inima curgand, Si cu speranta scurta, taiata de curand, Plangand, fara sa stie cum de mai are lacrimi, Se-afunda iar in vise strangand in brate patimi. |
|||
Pune poezia Regăsirea viselor pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |