Dorul tau ma indruma sa iti compun
In multe randuri pe care le astern
Vorbele oneste, in loc sa le spun,
Exprim astfel sentimentul etern.
Penita-mi e de ajutor, ca si o calimara,
Atunci cand printr-o scrisoare vreau
Sa diminuez distanta care ne separa.
Cuvintele de clipele noastre-mi aminteau.
Te voi astepta din nou in pragul casei mele
Cu evantaiul deschis, ascunzand ochii timida,
Iar mainile-mi vor fi acoperite de dantele
Ignorand vremea din ce in ce mai torida.
Ma vei imbratisa tu oare ca altadat',
Cu mainile tale elegant ca-ntotdeauna?
Sigur voi recunoaste ca totul este adevarat:
Cand te-am vazut intaia data, a suras fortuna.
|