Candva te-nvatau sa vorbesti,
Erai mic si puteai sa gresesti
Orice pas in al tau drum,
Insa acum:
De vrei sa zici ceva, ei zic "taci",
Critica orice faci.
Vrei inainte mereu sa mergi,
Insa ei tin calea, pun piedici.
Visai la lumea din povesti,
Cine ar fi crezut ca te lovesti
De oameni care te mint,
Care pleaca asa cum au venit.
Candva te-nvatau bunatatea,
Ascultai de mama si tata,
Om bun tu sa ajungi,
Insa atunci:
Oamenii imparteau
Putinul ce il aveau.
Conta respectul, nu nesimtirea,
Nu aspectul fizic, ci gandirea.
Toti aveau cei sapte ani de acasa,
Puneau pret pe o vorba frumoasa
Care, de fapt, nu costa nimic.
Vezi tu, viata-i dura cand nu mai esti mic.
Candva usa usor o deschideai,
Lumea de-afara tu descopereai.
Libertatea pret nu avea,
Atunci asa era.
Insa mare cum esti,
De vrei sa reusesti
Cauti solutii la problemele tale
Visator si cu buzunarele goale,
Ca nimeni nu e langa tine
Atunci cand nu iti e bine.
Dai de o usa ce s-a inchis,
De cuvinte ce s-au dus ca un vis.
|