Sub pasii mei grabiti zac frunzele uscate
De-al primaverii dor cazut-au pe pamant,
Lumina e murdara, iar noptile-s curate,
Tu ma visezi iubito in drum catre mormant.
Podoaba sufletului mort se-ndreapta spre fiinta
Caci viata vesnica e calea ce trebuie urmata,
Te-ntrebi in visul dulce de este cu putinta
Sa mor a doua oara cand mor intaia data.
Eu mor mereu iubito cand nu esti langa mine,
Renasti intotdeauna cand sunt in preajma ta,
Imi sting usor durerea iesind dintre suspine,
Ti-aprinzi umil speranta visand iubirea mea.
|