Drumet din cine stie ce locuri departate, In ochii lui albastri purtand intreg seninul, La portile vrajite s-opreste pelerinul Si-asculta largul vuiet ce vine din cetate.
S-opreste si asculta, si tremura strainul De ce il roade teama si inima ii bate Acuma cand ajuns-a la portile visate? De ce nu trece pragul cetatii beduinul?
Sa intre? Nu! I-e frica Orasul poate-l minte
Si nu-i cum il visase in ceasurile sfinte,
Cand il ghicea, departe, dormind in somn de luna.
Se-ntoarce pelerinul pe unde-a fost sosit, Pe cand in departare amurgul isi aduna Aripa-i uriasa de vultur obosit
|