Peisagiu nordic. Ploua. Pe geamuri, monoton, Aluneca subtire topitul cositor Penumbra staruieste pe cer, obositor Atarna frunze grele si ude pe balcon. In casa arde lampa si murmura usor.
O mana de femeie cu gestul calm si grav. Sub lampa rasfoieste, nostalgic, un roman: O dragoste nebuna, un cer italian Si pe cand ploaia cade pe burgul scandinav, Sub lampa lumineaza albastrul ocean.
Gradini terase albe cu soare mult si bun Aluneca pe file subt ochii cenusii in vis, femeia blonda descopera fasii De viata netraita, - si-n visul ei nebun Se-ntrec imagini clare din sudul cald si brun.
Dar sotul se vesteste: un preot protestant isi scutura umbrele si intra, lunecand Usor Femeia blonda se scoala si pe cand ii moare-n suflet cerul de-albastru diamant, -Aprinde pipa lunga a pastorului bland
|