Te-or darama bisericuta veche, Si ziduri noi si drepte-or sa ridice, Caci cele vechi s-au cam plecat de vreme Si caramizi le-au pornit sa pice.
Clopotnita, de-un sfert de veac aproape Strambatu-s-a si gata e sa cada, -Clopotnita cu trepte putrezite, In care ne urcam cu totii, gramada.
Altarul mic, intunecat si rece, Acuma plin de fum si de miresme-i. Dar maine il vor darama zidarii Sa faca loc mai larg catapetesmei.
Intr-un ungher uitat de toti, vor pune Gramada, invechitele-ti icoane Si altora, din alte tari aduse. Le-or atarna inelele-n piroane.
Un sir de sfinti cu barba pieptanata, Cu par frumos si despartit in doua, Cu hainele tesute-n fir de aur
Privi-vor din catapeteasma-ti noua.
Din chipul sfintilor batrani, cucernici, Un maldar de moloz o sa ramaie. Caci mesterii vor darama si bolta Ca prea e afumata de tamaie
Te-or darama, bisericuta veche, Dar tot tu pentru mine vei ramane, Oricat de noua si de zugravita Si oricat vei fi de-mpodobita mane.
Iar preotul batran, cu ochii limpezi, Cand va ceti psaltire si canoane Adeseori ne va aduce-aminte De sfintii blanzi, din vechile icoane
|