Vintilă Horia
Nastere: 18 decembrie 1915, Segarcea
Deces: 4 aprilie 1992, Madrid
Vintila Horia (pseudonimul literar al lui Gheorghe Caftangioglu a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier roman, care a scris in special in limbile romana și franceza, cunoscand consacrarea internaționala dupa exilul sau.
S-a nascut la 18/31 decembrie 1915 in Segarcea, judetul Dolj, tatal sau fiind inginer agronom.
Are o formatie intelectuala completa. in timpul studentiei si dupa aceea colaboreaza la diferite reviste ale vremii, dintre care cea mai apropiata este " Gandirea".
Debutul editorial are loc in 193 7, cand ii apare, in Editura librariei Pavel Suru, volumul de versuri Procesiuni. In 1940 este numit atasat de presa la Roma, pentru putin timp, deoarece guvernul Garzii de Fier il revoca; in primavara anului 1942 va fi numit din nou atasat de presa la Viena, dar curand va fi luat prizonier de nemti, iar din 1945 va trai experienta amara a exilului. Va sta vremelnic in Italia, apoi in America de Sud, unde va fi un timp mic functionar de banca la Buenos Aires, apoi profesor de literatura romana la Facultatea de Filosofie si Litere a Universitatii din Buenos Aires.
Din 1953 se stabileste la Madrid unde, dupa o perioada de privatiuni si slujbe marunte, va fi profesor de literatura universala si contemporana la Scoala Oficiala de jurnalism din Madrid, iar din 1972 creeaza o catedra de literatura universala si contemporana la universitatea madrilena Complutense. in anii 1979-1988 este profesor de literatura contemporana la Universitatea Catolica din Paris, filiala Madrid. Are o activitate laborioasa in multe domenii ale culturii: este poet, prozator, critic literar si eseist de renume mondial; a scris in limbile romana, spaniola, franceza, italiana. in 1960 i se atribuie prestigiosul premiu Goncourt pentru romanul (scris in limba franceza) Dumnezeu s-a nascut in exil. in toata aceasta perioada nu a uitat prima lui dragoste, poezia.
A publicat volume de versuri si in exil, a realizat doua antologii: Antologia poetilor romani in exil, publicata la Buenos Aires in 1950, si Poezia romaneasca noua, aparuta la Salamanca, in 1956. Omul de cultura Vintila Horia a parasit aceasta lume in 4 aprilie 1992, la Madrid.
Poezia sa, legata strans de atmosfera literara de esenta traditionalista, se apropie de poezia epocii sale, fiind, "in spiritul creatiei lirice interbelice", opera "unui profesionist al scrisului, cultivat si exigent cu sine" (Alex. Stefanescu). Dupa observatia aceluiasi critic literar, in contact cu modelele straine, poezia sa nu a fost influentata in vreun fel, Vintila Horia dovedindu-se nereceptiv la poezia occidentului. Aceasta confera creatiei sale poetice o anumita unitate si un echilibru, date de incadrarea tematica in universul obisnuit al liricii epocii interbelice - dragostea, atasamentul fata de pamant si de natura, evocarea copilariei, lumea spirituala populara -exprimate in aceeasi cizelare specifica prozodiei clasice. Este un artizan al versului in care uneori emotia artistica sparge carapacea nivelatoare a profesionalismului.
Volume de versuri:
Procesiuni, Bucuresti, Editura librariei Pavel Suru, 1937;
Cartea cu duhuri, 1939;
Cartea omului singur, Bucuresti, colectia "Mesterul Manole", 1941;
A murit un sfant, 1951;
Jurnal de copilarie, Paris, Fundatia Regala Universitara Carol I, 1958;
Viitor petrecut, 1976;
Viitor petrecut, poeme, Craiova, Editura Europa, 1991.
Echilibru a aparut in volumul Procesiuni, Bucuresti, Editura librariei Pavel Suru, 1937.
Legenda a aparut in volumul Cartea omului singur, Bucuresti, colectia "Mesterul Manole", 1941.
Jurnal de copilarie- XXI a aparut in volumul cu acelasi nume, Fundatia Regala Universitara Carol I, 1958.
Citeste si:
|
|
