Logodnici la Stokholm

Vezi toate poeziile poetului



Apoi alte insule veneau,
Alti brazi intindeau
Unghii subtiri catre cer, repetau
Vechi implorari si iar tremurau,
Ca o necontenita vorbire erau.
Numai ci fara incetare taceau.

Ea, aducand din tundre lapone,
Verzi inghetari in priviri, cainti
De mai aprige zone.
El, netezitor de ape cuminti,
Pescar de moarte jivine,
Purta pe buze departari si ruine.

Ape si ore taceau,
Cei doi nu vorbeau, nici traiau,
Logoditi ramaneau.
Apele cu cerul comunicau.
Ramasesera poate in copilarie.
Fara sa vrea sau poate fara sa stie,
Poate ca incomunicabilitate
Numeau stupida strainatate.
Pana si insulele pe departare
Pareau cuvinte nascute din mare.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Logodnici la Stokholm pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani