Daca ne ducem in cimitir. Mortii familiei se bucura
Ca o partida de violonisti trecuta in opozitie
Cand a luat foc sala Ateneului.
Intram in cimitir
Cu lumanarea clasica,
Arzand ca sala Ateneului,
Si cu flori.
Flori se aduc
femeilor pe care vrei
Sa le aduci
In pat,
Si ele sa aduca
Pe lume
Un copil.
Se aduc flori la inchiderea
Cursurilor scolare, universitare,
De ape,
De literatura comparata
Despre poetul Vintila Ivanceanu si calul,
Cursurilor evenimentelor internationale,
al valutei internationale,
Dar flori se aduc
deosebit-osebit-cu deosebire
in cimitir, la mortii familiei.
Si mortii familiei se bucura Strans uniti.
Noi ne luam genunchii in maini
Si ii punem in fata mormintelor,
Si ne apucam restul corpului
Si ii punem in genunchi,
Si ne luam mainile
Si le asezam
in restul corpului,
Si ne luam sufletul,
Si il punem
Sa tunda iarba crescuta
Neregulat
Pe deasupra mormintelor,
Sa stearga crucea de nisip, mazga
Ca de-aia este suflet,
il punem pe el
Sufletul,
Sa duca de acolo
Mucurile de tigara ale administratorului cimitirului.
Noi, in genunchi in fata mortilor familiei, Noi, mortii planificati, Dand drumul din ochi la lacrima. (Exista mai multe categorii de lacrimi Dintre care ne permitem sa amintim:
Lacrimi pentru pudoare,
Serbari scolare,
Unchi si matusi,
Boxerul declarat K..O.
Dar cea mai semnificativa
Categorie de lacrimi:
Lacrimi pentru mortii familiei.)
Noi, in genunchi in fata mortilor familiei,
Noi mortii planificati,
Si le-am strigat
Sa n-aiba grija,
Vom fi langa ei
Cuminti
Cumintii cumintilor,
Morti
Mortii mortilor,
Mortii familiei.
Dar mortii familiei
Nu ne acordau nici un credit,
De loc
Nu vroiau sa ne creada,
Nici cat negru sub unghie,
Nici cat propria lor natiune de morti sub unghie.
Si ne-au strigat
Ca a fi mort
inseamna o cinste speciala,
inseamna a conti, rasconti, rasrascontinua
Cumsoarele-pamantul-maimutele-oarnenii-zeii.
|