Tacere, intuneric,
Nedespartiti copii ai Noptei,
Purtati-ma spre tarmurile voastre calme,
Caci sufletul mi-e chinuit de-atita stralucire,
Cu greu strabate pasul meu talazul
Eternei simfonii de zgomot si lumina ;
in jurul meu furtuna
Mi-a spulberat odihna
Si cintecul si visul.
Purtati-ma prin locuri fara soare,
Pe-un drum tacut sapat de voi in umbra,
Prin parcuri care dorm de veacuri tainuite ;
Purtati-ma degraba spre palatul
in care stapineste sfinta Pace !
Si-n mijlocul incremenitelor boschete,
in negrul nepatruns
Sa-ngrop trecutul vijelios
Al sufletului meu.
Tacere, intuneric,
Nedespartiti copii ai Noptei,
Purtati-ma spre tarmurile voastre funerare,
Si-acolo,
Mai linistit ca in mormint,
Sa-ncep o viata noua de visare
|