Parea ca o nava cu pinza curata
Il duce -
In juru-i talazuri se-nalta si cinta,
Dar nava voinica le sparge, se-avinta,
Si-ajunge acuma la tarmul de piatra,
in port.
Coboara :
O tara bizara !
Cu flori si fecioare.
Cu riuri albastre, prin maluri de marmora r°za.
Cu pajisti imense ce-adie parfum de mimoza -
Si pasul si-1 poarta agale
Pe mindre alee,
Sclipind in nisipuri de aur.
Si merge,
Si merge -
Dar noaptea-si azvirle hlamida ei fina,
Tesuta din umbra si flori de lumina ;
Departe,
Acorduri de harfe
Se-aud, in surdina,
in zare ;
Sub raze de luna
Izvoarele taina-si aduna,
Si Noaptea-i ridica fantastic in fata
Palate de marmora neagra cu turnuri pierdute in ceata -
Pe marginea lacului sumbru o barca de fildes il cheama,
El nu se opreste,
Ci trece prin codrii de-arama,
Al caror desis il sfarama
Lumina de luna.
Si-acuma se-aduna,
Pe ceruri furtuna -
Vazduhul se-aprinde si urla.
In fuga se-ntoarce pribeagul Si vede
Palate-n ruina cazute, Izvoarele reci si tacute,
Copaci fara frunze plingind ca de moarte, Si dornic mai cata pe drum Aleea de aur si parcul cu roze, Acuma topite-n cenuse si scrum - In juru-i se-ntinde pustiul Cu lacuri si riuri uscate Si-alearga pribegaul sub cerul pe care furtuna
se-abate.
Si-ajuns-a batrin
In alba cetate,
In port -
Ruina grozava ce pare
O cripta imensa de mort
Cu ochii zadarnic catind frumusetea,
Zdrobit, fara voce, el cade pe tarmul de
piatra
Si plinge
|