Vazduhul e un cerc de fer Si-n jurul lumii pare tras, Cu un compas, De-un inginer.
Pe camp uzina ridicata Exacta si patrata E perpendiculara Pe solul ars de vara.
Ea uruieste regulat
In ritm geometral
Si-n val
De fum intunecat,
Prin guri de cos
Arunca
Expectorari de munca.
De-a lungul cailor ferate, (In loc de flori) Au rasarit bogate Reclame colorate.
Un tren a serpuit in departare, Acolo unde paste-un cal Si pare O soparla uriase de metal.
Cu pantecul de zgura Si tigara-n gura Caci ea fumeaza vara Si-acum ii scuipa para.
In privelistea care s-arata
Asa de incarcata
De caracter folositor,
Unde visurile mor,
Nu m-ar mira
Daca-as vedea,
Un Dumnezeu cu sort de lucrator,
Plecat pe zare intr-o rana,
Cu ciocan de vant in mana
Pe nicovala lui de nor,
Batand de zor,
Un soare pe care l-a luat
Drept metal inflacarat,
Din el sa fabrice caiele
Ca sa potcoveasca
Furtunile cu ele
|