Iti spuneam odata ca sint piatra
ceea ce nu stiai
era ca fiecare piatra a trait somnul pietrei
si a vazut cum vad si eu
prin somnul pamintului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului.
Numai nesfirsitul dans al luminii
n-am reusit sa-l vad pentru ca lumina,
lumina nu doarme niciodata!
Si-atuncim-am intors
in somnul pietrei si-n mine,
in uitare si-n aduceri-aminte,
ascunzindu-ma in miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot patrunde!
|