Incep sa plece lucrurile toate De care-am fost, din departari, legati; Se-nghesuie in trenurile vremii Ca niste calatori intarziati.
Ieri, unele plecara, astazi, iata, Din lut, din stofe si din lemn de nuc, De ici s-au dus divanul si tabloul, De dincolo, covoarele se duc.
A-mbatranit oglinda in perete. De-abia de mai zareste-apropiat. I s-a facut privirea obosita, De parca e un lac ce-a inghetat.
Mai larg se face peste tot in preajma, Mai gol ramane locul unde stam. Se dau in laturi lucrurile toate, Ca sa avem pe unde sa plecam.
Ca maine si tu vei dormi uitata
Si eu uitat, pe unde, nu se stie.
Vin langa mine, nu mai cred, vreodata,
Sa ne mai intalnim in vesnicie.
|