Tare necajita ai fost, mama. Iarna, vara, orice timp trecand, Cat era de frig ori de caldura Tot desculta te-am vazut umbland.
N-ai purtat o haina, mai ca lumea. O scurteica veche doar aveai, Dar si pe aceea totdeauna Doar la sarbatori o imbracai.
Ochii tai ardeau ca doua stele, Le mai vad luminile si azi, Boabe mari de lacrime, ca jarul, Le striveai cu mana pe obraz.
Tot asa ai fost de cand tii minte, Pe picioare-ai mers la drum mereu Nici in car nu te suiai de teama Boilor sa nu le fie greu.
Ce pacat ca n-ai trait, maicuta, Ce-ai plecat fara de timp in lut? Ce pantofi ti-as fi adus acuma Si ce haina azi ai fi avut!
|