Prin Paradis, adie zefiruri parfumate, Copaci, in alba floare, ca ingeri licaresc; Sus, in cupole-albastre, cu pietre nestemate Eternitatea cinta un psalm dumnezeiesc
Havuzele se-ngina in variate stiluri Cu iarba ce-si ascunde la sinu-i o iubire ; Necunoscute pasari, prin fulgere de triluri, Aprind dorinti virgine prin Raiu-n adormire,
Se culca-apoi zefirul pe razele de luna A cerurilor doma e ca sculptata-n stinca impodobit cu-a noptii feerica cununa Adam musca placerea, cu patima adinca
|