Ades te chem, frumoaso, in nopti cu luna plina, Ades te chem cind luna cu raze-n geam imi bate Ca sa-mi aduci aminte de noptile uitate, De dragostea pierduta pe veci, fara de vina
Ades te chem in noapte, cind singur, in odaie, Trecutu-l simt cum trece spre groapa lui, pasind In urma lui cortegiul de ginduri, drum isi taie, Si eu ramin mai singur, tristetilor vorbind
Purtasem o comoara ; acuma e-n ruina In locu-i strajuieste, in suflet, ars, un gol Din vremile-amintirii, tu sfint si tainic sol Chemindu-te, o vino in nopti cu luna vina !
|