Asa cum la-ntomnat e scris sa fie Trimisu-mi-ai spre implinirea vrerii Peste-o monodica terasa cenusie Aripile de noapte-ale tacerii.
Ferestrele spre bucurii ierneaza. S-au micsorat si stelele-n inalt. Cazind parca in vid, se spatiaza in casa un obiect de celalalt.
Desisul de corole, odinioara ca un Decor aprins, salbatic Cum nu mai simte mina-ti pe luciul lui viu S-a tot rarit sub burniti.,Da semne de pustiu.
Sa nu-i inchida soarta in cintecul ce moare, Zvarliti de zei pe bolta ti-s ochii de cicoare, Iar aurul din bucle, pe viata-mi scuturat, Cerpuscule de toamna l-au strins cind ai plecat
|