Acum ni-s ochii afluenti, Si-n golf de piepturi cresc mareele vietii. Alearga seva bucuriei catre culmi Prin bezna tulpinelor noastre prabusite.
In liniste pindita, genunea gurii soarbe Topite avalanse de suflare.
Corola vie si insingurata, Sub furtunile mele te stringi, Si te imprastii pe landele de vis Ca lentele si calatoarele polenuri. Nestiutul ne mina si ne doare Plute sfarmate de zapoare ; Zaimf stelar ne ocroteste ratacirea Cind ne oprim pe un nisip de alintari.
Daruita mie ca o prapastie muntelui
Cu pietre pravalite-n fund de rutul caprioarelor,
Tirziu intr-un sarut abia mi te ivesti
Precum transpare arborele-ntreg
In netezimea clara de rasina.
Noi leganati si gemeni la-nceput, Ne regasim, dar nu ne recunoastem, Ca unduirea unei holde mistuite De pietrele unite ale morilor.
|