In vreun calendar de viitor, netiparit,
E tilhareste tupilata clipa
Cind ochii mi s-or scufunda in asfintit,
Si-al timpului vultan si-o stnnge ghem aripa.
Sageata-i inca-n neguri cu virful ei de umbra, Dar anii intind arcul vinatorului blestemat; Noaptea-l aud cum zbirniie-ncordat, Pregatind maestrita lovitura sumbra.
Tinteste dibacia lui spre fiecare.
Privirea, ca o scorbura lcita-i.
Ajunge un tremur de frunza, o giza-n miscare
Si puterea haitasului sleita-i.
Cu-o jordie de soare croieste-l daca-l simti, Afla-i serpuirile singuratice, Capcanele ascunse sub durerosii zimti Prin labirint de tomuri hipocratice.
Vine fara de rusine peste garduri sa priveasca, Si cind brate-nlantuite vede in navalnic dor, Cade mina lui de iasca, nu mai stie sa loveasca, Se preschimba uscativul intr-un ram, linga pridvor.
Daca i-ai gasit meteahna, scoti din nou din tolba anii, Si din viata ta, n-ai grija, nici o zi nu poate stringe. Zvinta-n goana cind te stie suflecat peste stradanii, Fuge de fereastra alba si de clocotul din singe.
|