Epitalamul nostru trece-n catirinci.
In resemnatele plimbari printre omagii de cenusa
Vom reflecta o virsta-n alb pe un firmament plesuv
Imas cu iarba tare Ne creste pe viitoarea Retraselor talazuri.
Sub arborii cu vlaga stropita in nervuri, Picotind pe urme de conduri, De ne-am privi si intreba, Vapaia adorarii va fila.
Scrisoarea-neeputului vesteda, Va fosni ca un mers in matase, Si de vom ridica uscatele pleoape Pe alei cu smirna frunzelor aprinsa, Caleasca amintirii vom intilni-o-n doliu, Plecind spre odihniri patriarhale.
|