Cind ursitoarele din zbor ma proiectara
Pe o zi de iunie cu finul in tapoi,
Gind floarea liliacului
Cinta parinti in voi,
Eram abia parere de gind mocnit in vara
La jumatatea lui o mie noua sute doi.
Nu, altfel nu putea sa fie. De dragoste orasul fremata, Si soarele-n amiaza dezghioca Lumina-i de betie.
Cu glas de jaratec, cu ochii de smoala
Mama, tulpina domoala
In tineretea deplina a sevelor,
Venea de la scoala
Su tezele strimbe ale elevilor
Rasucite-n coltare de coala.
La deschisa fereastra
Corectase desigur, pe urma
Gaietele-n scoarta albastra,
O distra o gaina cum scurma ;
Se feri de-o aibina,
Cu ochi atintiti spre gradina.
Zarise acolo, dupa gard viu, Tranzlatie alba : chipiu.
Inima mamei topi ale timpului ace. Chipiul, te uita, Se-ndreapta-ntracoace.
Creionul cel rosu ii cazu la pamint, Ziua si cerul ramase fara cuvint.
Din ochii mirati si frumosi Eu, copil viitor, Moartea-mbrincisem,
Sperante-ntindeam, ca de dupa gratii Sub dinti parintesti, luminosi :
Atunci aparusem in zimbetul mare al tatii.
|