Prin garile de culoare slava,
In fumul de samovare al expreselor,
Si-n inserari polare de oteluri,
M-a ogoit mina de cenusa a foamei.
Ferestre rugatoare-n rasarit
imi inaltau amintirea de aurora a spitalelor.
Nicaieri intilnita fecioara lunara,
In ochi se ofileau asteptari de iermit,
Ori fulgeram printre semeni diamante feudale
Sa tai vitraliile cerului. Dezbracat de colinde si mustrarile mamei Am intrat in apeductele de bezna ale oraselor,
Sa-mi topesc zapada stelelor Si sa privesc cind amurgurile-s trase pe roata, Cum impietresc sotiile lui Lot in urma mea, Sa-mi adorm susurul de trisca Din pajistea logofetilor padureti,
Departe de voi, Stramosi preschimbati in tarini si ulcele de hanuri.
|