De mult un cintaret de strada Surizator ca o lumina, Punea-ntr-o veche serenada intreaga-i inima senina.
Ii ascultau toti trecatorii Cintarea lui cea visatoare; Iubea in gindu-i numai norii, Si numai razele de soare.
Ratacitor, pe sub balcoane Trecea zimbind pe la feresti; Fecioare-n praguri ca icoane Cu ochi albastri si ceresti.
Se luminau ca-n primavara in cintu-acelui trubadur Pornit din strune de ghitara Spre bolta cerului de-azur
Atunci trezita ca din vise Ghitara-i scoase un suspin Caci o fecioara intilnise Privirea bardului senin.
Pe sub batrinele portaluri Porni pribeagul mai departe ; Amurgu-si misca umbra-n valuri in golul zarilor desarte.
Se pierde cintul ca o boare, Amurgul umbra-si tot coboara Dar bardu-n mintea-i visatoare Vedea privirea de fecioara.
Din invechita serenada Pieri lumina, tineretea Si nimeni n-a stiut tristetea Acelui cintarct de strada.
Trecura ani. Aprins de dorul Sa vada ochii azurii Plingea-n durerea lui amorul Pe sub balcoanele pustii.
La porti s-au tras de mult zavoruri. E-n umbra strada si-i tirziu ; Pe la feresti atirna storuri. Castelu-i singur, e pustiu.
Amurgul ros din departare Stropea ferestrele cu singe, Si sub balcoane solitare O elegie prinse-a plinge.
Pe drumul zarilor desarte Amurgu-si misca umbra-n valuri Pe sub batranele portaluri Porni pribeagul trist, departe
|