Vedeniile mele-n trista te te-or ajunge Orieit de-ndepartata iti vei afla culcus; Uitarea viorie si-n somn ti-o voi strapunge Cu aprig dor de viscol pe sub usi.
Cind bucuria casei voi crede-o argintata, Ca largurilc marii in a scoicilor spirale, Inima mea, fara margini zbuciumata, Ai s-o auzi vibrind in iatacurile tale. Umbrele grav unite peste zapezi odata Sub nici o amagire nu le-ai putea ascunde, in fum de cintec pururi vei fi infasurata, Precum e o padure in scamele fecunde.
|