In asfintitul memoriei Nu mai ajung imaginea-i,
Nor pe ocean. N-o mai stiu nici visa. N-am culori s-o mai cint, N-o mai pot desena; Aud numai ecoul fugii de Atalanta.
Ea respira dincolo de acest zid al anilor. Eu la poalele lui biblic gem, In amintirea teilor si castanilor Preschimbati in lacrima si blestem.
Murmur in noapte : a existat ? Si daca a fost, o legenda e. Cinta si joaca. Versurile o strabat Ca ploaia zeieasca pe Danae
|