Pe unde se iubira solemn, cuviincios, Bunicii dupa valsul de iarna-a unui bal, :u te-as purta de mina nestiutor si pal, e urmele de luna cu aceiasi ochi in jos.
Melodic si subtire, cu glas de ariston,
Ti-as spune dintr-odata sub demodari stelare,
Cit tinar vis in aur rotund de inelare
Ti l-as topi cind floarea gradinilor e-n zvon.
Atunci mina uitata in farmece tacute incet se va desprinde c-o teama de copil. Privighetoarea-n noapte, cununa unui tril, Asterne-va pe fruntea logodnei noastre mute.
Eu te-as purta de mina nestiutor si pal Pe urmele de luna cu-aceiasi ochi in jos, Pe unde se iubira solemn, cuviincios, Bunicii dupa valsul de iarna-a unui bal.
|