in somnul de amiaza daruit
Pe mine se preumbla o suflare,
Roi de furnici si de zumzuitoare
Ga peste-un trunchi de culme prabusit.
La desteptari sub brazi ce-aprind misterul, Ascult suind prin cetinele mute, Din tarina si din apele statute O nunta a miresmelor cu cerul.
Sub grindini si minie de vintoase Cind foamea-n singe dirz mi se nazare, Adulmec dupa semn de caprioare Culcusul de bacante sperioase.
Virtej pe stinci, din struguri cum le curg Serpi de mustire verde peste piept, Pe-un scut de soare in desis de-amurg intoarcerea trudita o astept.
Mi-a spus un sipot fata ca mi-i hida, De blana mea fug bufnitele grele, Padurile cind trec incep sa rida, Copacii toti imi zvirl in ochi nuiele.
Dar cind pamintu-si toarce grasa iarba Si frunzele saruta lin racoarea, imi pieptan de ciulini asprita barba Si-mi pregatesc hlizind ascunzatoarea.
Curind ne va chema mireasma noptii De prin livezi albind inrourate, Sa irosim prin ierburi plins si tremur Cu suflete si miini impreunate.
Halucinati de murmure stelare Ne vom ruga cu roua pe pleoape Ca vintul sa ne scuture tot cerul Si-n floarea lui cazuta sa ne-ngroape.
In clipe fumurii de luna noua Rasar incet din pesteri de verdeata Cu trupuri ca tulpinele in ceata incercuite aratari de roua.
Semete si plutind de subtiori, Strecoara-n noapte sete printre gene ; Si cind rotirea lor se stinge-alene isi uita cite-un val, sa-l fur in zori.
Ma zvint de umbra noptilor cetoase Pe-un maldar de sfarog in tihna blinda. Satul de rod salbatec si de pinda Gint din senin ispitelor mieroase.
Si-atunci cum fiecare arbor suna Ecoul de chemari pina departe, Poiana-n flori incet mi se desparte De-o nalucire cu lumini de luna.
Din arcuiri de vite atirnate* Drumet sarac eu capat fruct zeiesc ; Plin scorburi de lemne fulgerate Cu podul palmei dulce le strivesc.
Gind in adinc boltit taria cinta O sorb, si din circei imi leg cununa. Cu umbre de copaci ma iau la trinta
Si chicotesc, ca-n virf se-nalta luna.
Din clipa-nmugurita pin-la vested Avea prin codri cine sa ma-nvete ; Ocrotitorul muschi cu spate neted Sa-nfasur scoarta fiarei cu blindete.
S-astept caderea-n stringeri de venin M-a invatat paingul de pamint; Neiertatoarea aschie de pin In miez de bucurii cum sa ma-nplint.
Arar eu las mocnirile de jar Si strecurat prin ale serii fumuri. Rivnesc si eu, dosit de vreun tufar Vinatul sprinten ratacit in drumuri.
Ochi mari de teama-n ramuri se deschid. Stau mut pindar cu rasuflarea-nceata. Strunitul corn cu mlada de molid Imi freamata de-o fuga do sageata.
Pornit spre Eulamp cu norii suri Strabat acum padurile de ulmi, Sa vad in purpuri si-ntre uscaturi Puternicii ambroziei pe culmi.
Maiastra hora lor in destramare
Cum sint zburlit si plins sa ma primeasca ;
Si potrivit in pas cu-nsotitoare
Sa intru-n fericirea lor cereasca.
Carari se-ngramadesc in ascultare Spre cintul meu fatarnic si aprins. Domnie de suspine am intins In lumea de tauni si de viespare.
Eu pot cuprinde-n par o lunga ploaie Si nimfele au loc in mine stol. Ma simt piraie cum le caut, gol Ca-si umfla-n mijloc sinii de pietroaie.
Prin vreascuri trec vinjos si-ntinerit Purtind lumina zilei in spinare. Stapin al verii zburd fara sfirsit Si caut bucuriilor pierzare.
incins cu poame, fiara laudata De pasari si fosnirile-ntelese, Plimb darnic o faptura leganata. Cu smeuris de pofte neculese.
Din frunze supte beau in luminis O vlaga padureata si amara, Iar spinii ce ma singera pieptis imi potolesc vapaia mea de vara.
Doar cind ajung la iezerul de munte Si-i iscodesc netarmurirea verde. Taind suris din tremurari marunte, in nori cazuti, naiada lui so pierde.
Ga sa nu-l afle haite-nfometate, Gulcusul departat in zarea ierbii, L-am aciuat din plante afinate Prin codri unde-si schimba fruntea cerbii
Eu string acolo roscove si iasca. Stirnesc in toamne focuri nencepute. Si bunatati din bezna paminteasca, Gu pasarile-mpart pe nevazute.
Sint zamislit din rinjet si din cintec. Sarut tarina unde siluiesc. Imi fierbe pofta rosie in pintec Ca zeii prieteni soatele-si pazesc.
Cind ma intrece pulpa fugarita Si zgiriat adorm intr-o poiana, Prin vis imi pare-atunci ca imblinzita O capra-mi linge singele pe rana.
Eu mi-am cioplit din cornul lunii pline Un syrinx, pentru nimfa mea, din trestii. M-am inteles cu neamu-ntreg de bestii Sa-mi ierte mugetul de singe-n vine.
Si-n mijloc negru de cringare ude Siret si prefacut voi sti sa cint Durerea unui bulgar de pamint Cu hulpavi ochi spre coapse tari si nude.
Merg rabdator in lungul clipocirii. Privirile prin spume, catre fund, Aleg dibaci din iarba amagirii Plutirea vie-a unui sold rotund.
indestulari astept la umblet van. Cuprinsa de cositi siruitoare Parerea alba linga un tapsan, Sa-si sparga unda molesita-n soare.
Atent, in buruieni adormitoare, Dintr-o firida verde, nepatrunsa, Eu stiu sa chem silvana-n hau ascunsa Cu, grai viclean de trestii sunatoare.
Uimit si gales n-o mai fugaresc. S-apropie in val cu ochi cuminti. La inceput i-arat, si-i minuiesc Pe tristul syrinx, degete fierbinti.
in preajma mea simt ura si-mpacare intre-o stamina si un galben zbor ; De-nalt privirea ori de o cobor, Din tarna pin'la nori e-o-mbratisare.
Ga fluturul ce-si mingiie-n finete Aripa lui sa para inflorit, in iezaturi si vaduri umezit Dau trupului o aspra frumusete.
Unchesii brazi aprind rasina-n zori. in ramuri, tainic seva catarata, Trezeste pentru ziua neschimbata Polen si roua, boare si culori.
La glasul subtiat de cintatoare in jocuri de lumina si in salt, Pe cerga mea de lene si racoare Raspund din brazda visului inalt.
Purtind de-a lungul meu scaieti in steme, Plec dupa carul soarelui de seara. Grud sint cu orice fuge si se teme De arsita privirilor de fiara.
Toti codrii i-am impinzit c-un singur cint, Si voiosia lui, neiertatoare, Mi-o unduiesc pe jgheaburi de carare, Cu noaptea si c-un murmur din pamint.
M-am infratit cu turma, cu lastunii, Pe nume eu spun vintului de mult. Adincul din fintini stiu sa-l ascult. Ga un prieten bun vorbesc furtunii.
in holda unduioasa si fugara, Mi-e drag sa ma involbur, s-o razbesc ; intr-un rasuflet lung sa atipesc ; Cu neguri, cu imasuri si cu seara.
Ca-n urdinis virtejuri dulci prin foaie Si lenea carnii cu dorinti razbesc. Extaz de trinte pe un pintec moale Cind maracinii tantosi ii turtesc.
Minjit cu must de floare sub barbie Cum prea aproape-mbatisez pamintul, il vreau gemind supus si el sa-mi fie. Si sa-i zdrobesc pe gura lui cuvintul.
Pe-o lespde in care cerul sapa, Amiaza la izvor se culca-n lung. Naiade ratacite-n sus pe apa Suvitele de par cu soare-si ung.
M-am tupilat departe strins de teama, Si strapezit de rivne, dar cuminte, Alunecam asa-ntre doua somnuri Pe amforele tarmului fierbinte.
Cu patru serpi drumeaguri m-au muscat, S-alerg spre luminis sa-i fiu pindar ; Pe-o brazda-mi regasesc adincitura. Ma uit, strivesc pleoape, rid si sar
intepenit de-un zgomot jos m-astern. Cu mucegai si cetini ma incing, Pe cind padurea-n pas marunt si tinar Vibreaza ca o plasa de paing.
Am stat acoperit, momeala vie, Pina ce Echo-n strigat supt si gol Prin pietre s-a-ndurat sa-mi dea de stire Ca sopotul simtit nu-mi da ocol.
Vroiam zvirlit din bratele-mi vinjoase Sa-i fac de mijloc prazii cingatoare. Dar o sageata-n salt ma-ncremeneste : Arthemis incepea o vinatoare.
Topise-n clipocitu-i lenes unda Sidef de sini si spumele de pulpe. Doar una suguind pe stinci ramase, Uitindu-se cum vin cu pasi de vulpe.
M-am domolit cind o simtii sfioasa. Lua din mina mea nepriceput Uscatul nai, si buzele lipindu-si M-am intristat de-un sunet nestiut.
6ind zorile-si plesnesc un roi de muguri Pe ram intins ca-n scinteieri de ruguri, Imi scutur de fiori parosul boi Si-ntii in codru fata-n zari o moi.
Din suflul vizuinelor respir. Sfarim plinsori de roua pe vreun fir. Si ros de foame smulg de printre spini Salbatecul nutret de radacini.
Naiada mea, prin codrii reci Despic in doua negura sa treci. String spinii tari ai ramului batrin Sa nu-ti insingereze virf de sin.
Si apele si cerul mi-e oglinda. Oriunde esti vor sti sa te cuprinda ; Pe tot tinutul spumei ochiul port Rasfringeri vii sa aflu-n valul mort.
Imi zburda-un vis spre alte dimineti.
In bruma de lumina invelit,
Desprind din somn, din scobituri, ochi sireti.
Si-n pumni eu beau padurea-n rasarit.
Gind murmurele-ncep ca sa descreasca La vizuini si prin poieni batrane, Eu imi desfoi o vlaga tinereasca Urit fugarnic, ahtiat de zine.
Uitind cararea-n codru, la dormit, M-am strins pe musuroaie fara soapte ; Matasea de porumb pe trup azi-noapte Gu apele deodata s-a-ntarit.
Si-n dimineata, descurcindu-mi blana, . Pomi fumurii cu ramuri sus pe coaste Pareau un pilc de caprioare caste Pe care nu-l mai urmarea de mult, Diana
Mi se arata muntele oval Pe care-un fluier poate sa-i astearna Fierbinti si rosii ugere de capre : Urmare limpezita dupa iarna.
Zeite albe prefacute-n flori Le las pentru albine-ncet sa creasca, Dar nimfa cea mai rara-i putregaiul : De-aceea dorm in scorbura cu iasca
Cu spicele odata ma trezesc, Sa sting iar peste vai o tinguire ; Rasadul zbenguielii in nestire Cu-o urma de picior il risipesc.
Glas singuratec, plinset de oier, Tacerilor si vintului ramin. incet din urma-n tarcul serii min Cu floarea crengii, stelele pe cer.
Stravechea-mi vilvataie in suvoi Bulboana unei nopti mi-o linisteste. Domol s-adorm ca un pascut de oi, Uitarea-n ginduri parca ma coseste.
Spalata-n ploi, singuratatea mea Ma-mpresura pe cit frunzisul scade. Pe unde izvoraste vintul, cade in goluri cite-o ghinda si o stea.
Sa am la capatii odihna moale,
As stringe-n miini cu teama negraita
O lina de lumina asfintita
Uitata printre cuiburile goale.
Culcata mi-e hodina-n miez de zi Cind gifii potolit de cerul cald in care ma dezvalui si ma scald Adinc si lin ca nu ma pot trezi.
Mi-as darui suvoiu-ntreg de vlaga Si dragostele albe rind pe rind, Sa nu simt seva-n arbori misunind Si un cosas verzui saltind in saga.
Ma-ntind pe furnicare de nesomn Cind noaptea oarba dibuie prin hauri, Spre melodii pitite-n virf de cuiburi Alaturi casca naiul ochi de gauri.
infrinte madularele-mi zvicnesc. Un susur de ispite-n ierburi suna. Pe-o patura de muschi cu lina calda Eu behaiesc surisului din luna.
imi creste umbra-n vaile cu soare De cind astept cinchit ca fiara-n brinci. Tresar buimac de-o frunza cazatoare Si tremur cind vad soldul unei stinci.
Cum schiopatez, eu nu mai dau tircoale Pe linga baia nimfelor sirete, Sa ieri imi auzira pasul moale Si-am prins in mina alge-n loc de plete.
Am strins trei zile roua ierbii rare Si-ntr-un pocal de coaja de copac Am picurat-o cu indeminare Un dar ales iubitei ca sa-i fac.
A stat prea mult in scorburi truda mea, ga umbra toata roua mi-a sorbit; Iar din adincul cupei ma tintea Doi ochi destepti de sarpe otravit.
La ceas de seara vazul mi se pierde Prin porumbisti cu lume pasareasca ; Deprins sa tot despoi, panusul verde il trag incet ca fructul sa-mi zimbeasca.
In fosnet taios ma-nchid flamind Si ocolit de viata departata, Plimbindu-mi dintii molcom rind pe rind. Sug lapte alb sub stea insingurata.
De cind ma-mpunge vintul in spinare, Se usca-un vis de vara-n radacini ; Raspunde-n nai cu sunete amare Caderea surda a roadelor de pini.
De nouri fugarit pe pajisti goale, Visez un loc ferit intre finete, Sa-ngenunchiez blajin cu trupul moale, Si pe ascuns sa-mi vad de batrinete.
Se tulbura tot visul paduret In iarna ca o tundere de lina ; Vad ielele de flacari la o stina Si-mi cinta astazi stolul de nameti.
Sub mingiierea nimfelor pierdute Cu cetina unit si anotimpul, Inchid in ochi legenda si Olimpiii impresurat de apele tacute.
|