Primaveri cu flori de aur, cind copil odinioara Mai puteam sa rid sub bolta infrunzita de padure, Cind senin lasam gindirea, visuri lenese s-o fure, Si minutele spre soare, le-ntindeam ca spre-o comoara,
Unde m-ati lasat acuma, singur, trist ca-ntr-un pustiu, Deznadejdea mea purtind-o intr-un suflet ca-n sicriu ? Cind iubeam al ierbii murmur, pomi si zumzet de albine, Cind stringeam tot idealul printr-un zbor de ciocirlie Si-mi parea ca raza zilei imi vorbeste numai mie, Mai tirziu, de ce in cale-mi, eu te-am intilnit pe tine Vesnica obsesiune si icoana a durerii Ce mi-ai risipit frumosul si mireasma primaverii ?
Revino surizind copilarie Cu jocuri simple si zburdalnicii; Si in noianul de melancolii Readu-mi clipe vagi de bucurie.
|