Prieteni, uitati-ma Si ingropati-ma, Sa nu ma mai stiu
Departe sa fiu De locul meu sfint, De-al dragostei cint, Pe care l-am plins Cu sufletul strins ;
De-o trista si draga Visare pribeaga In urma sa fie O zare pustie ; Nici soapte in mers Nici cintec, nici vers
Doar dinsa ramine Tacuta stapina, Cu gindul departe Spre ceruri desarte.
Eu plec de-acum Pe cel mai lung drum, Strein si stingher; Prieteni va cer Uitare pe veci, In suflete reci.
Desi m-ati iubit, Va cer neclintit : "Prieteni, uitati-ma Si ingropati-ma".
|