I
Floare rosie de mac, Tare-obrajii minclrei-mi plac
Floare-albastra de cicoara, Ochii mindrei ma omoara.
Floare galbena de soare, Dragostea din chiept, ma doare.
II
Nopti de vara, nopti de vara, Voi din stele-aveti bratara, Mantia, taceri albastre, Pietre scumpe numai astre;
Iar beteala de mireasa Raza lunei, alba, deasa;
Soapte de-amanti suflare, Si parfum de vint, cintare
III
Cimpurile tarii mele Numai soare, viorele Cerurile tarii mele Cimp intins de albastrele.
Pretutindenea vieata, Dragoste, frumos, verdeata. Pretutindenea senin, Numai eu mereu strain
IV
Duce-m-ai in alta tara Duce-m-ai peste hotara, Dor de duca nu stiu unde, Unde nimeni n-a patrunde, Sa ma-ntrebe ce-am facut, Ce amaruri m-au pascut Tot pe cai Instrainate, Singur, in singuratate Nici un om nu ma-ntilneasca. Nici o mindra nu-mi graiasca ; Omu-i rau si cu pacat, Iara mindra m-o uitat.
V
Din padure, la-nserare, Mindra trece pe-o carare Fragi aduce-n cofaele; Noroc cine ia din ele !
De-o sa-i ies cumva in cale S-a uita la mine-agale ; De-o sa-i spun o vorba veche S-a-nrosi pin-la ureche
De-oi privi-o dragastos, Ochii si-o lasa in jos
VI
Mindra mea s-a dus din sat Eu ramas-am si-am oftat Cui eu jalea sa o spui Cind nu este-a nimanui ? Nici pe draga-oi mai vedea. Dar nici bucuria mea, Sarman, singur, amarit, Doru-mi tine de urit, Dor de mindra mea plecata S-o mai vad macar o data
|