Toamna, cum sapi in frunze fiorduri, Si chinui in crepuscule soarele pe ruguri, incoronezi prin paduri zeii cu struguri, Cind spleenul si lectura urca peste borduri.
Sa nu fi ucis de mireasma scuturarilor, Te evoc prin neguri monomelod, Du-ma livezii promise ca-n exod, Ocolind minerul usi, osul plecarilor.
|