Dupa acest semn, negura ochilor Nu mai urca spre izvoarele mele ; Semena maiastra, puterea ta aici s-a oprit in pragul luminisului frumos adormit.
Singur mi-e dat sa aud
Stingerea plumbului de ursita a norilor,
Si sa primesc pe crestet
Cenusa rugurillor siderale.
Plinsul regnurilor ma invaluie Ca o tinguire de mama antica.
Tot mai incovoiat
Sub scuturarea de culori a zilelor,
Ma adincesc intr-un paienjenis de ecouri,
Rabd in suflet rasturnarea de chervane a peisagiilor.
Asculta, incepe marea indepartare
Acum,
Cintecul ajunge la viesparul timpului.
|