Dupa febrile plecari, Din perete, desprinderea zilelor, trista Miniatura a fluturarilor de batista. Orele-mi ramin cuminti si far'de relief, Ca un cearceaf pierzindu-si coline de sidef.
Atunci vorbesc cu parfumurile tale maiastre, Invent semnalizari de astre, Si lenea stranie a unei flori mi-e prezicatoare De anotimpuri nescrise-n calendare.
Pe unde mina ta-ntre lucruri a intirziat, Cintecul meu s-a oprit, s-a rugat, Pina la pontonul aurit al somnului, sub care urci Pe matasoase trepte de vis cu-ndeminare.
|