Sa plingem patul de flacari, rozele de culcare, Azi rasfoite cu pasiuni de ierbare; O singura arsita unui poetic orgoliu; Haitul stelelor ni se revarsa peste doliu.
De cite ori miini strinse voi nu ati trecut, In leagan speriat si mut, Printre chemarile spinilor* Ca veveriti in orga pinilor.
Vino sa-ngenunchem pe cer ; imprastiat de plecari, Corul miresmelor de intiie dimineata,
Poate odata, Ca o ploaie de fluturi, de infiorari Se va reintoarce peste uitata viata.
|