Prieteni,
Cintati pieptul lui Ceres,
Dulcile rosii,
Miezul de rodii si de harbuji;
Slaviti in ofrandele stihului nou
Pudicii fragi,
Aceste saruturi pierdute in codrul varatec
De-ndragostitii lutini ;
Lauda aduceti nocturnei cafele
Cu bob ascunzind in adinc
Tarim si palate de aur
Ga-n nuca de basm nazdravan.
Ci eu,
Din stantele simple o cupa boltesc
Pastaia-mplinita in ea s-o primesc ;
Pastaia codata a roscovei,
Urma de-amurguri,
Si-a mazarii lungi ca sprinceana hangitei:
Pastai in odihna,
Lehuze bombate-n rodiri vegetale Spre ceruri, odrasle voi nu aratati Ca fructul de arbor iberic Deschis in lumini de triumf.
V-aplaud timida pruncie inchisa, Mindria materna eu v-o preamaresc Pastai, cari lumina primiti in refractii.
Slavita va fie iubirea discreta, Ca-n mijloc ascundeti rondeluri verzui, Si stringeti avare la sin de racoare Urmasii cuminti;
Cind noi va deschidem o lotca de perle,
Oricit v-am fura,
Pe sub falduri, de teama,
Ga si Niobe,
Un bob ultim pastrati.
|