Aleasa mea, am invatat s-ascult Sub pasi de anotimpuri cum palpita Si bat din aripi orele apuse.
Dincolo de pinza subterana,
Sub roci, sub apele telurice,
Am intuit scheletul lumii,
Cum in hipnoza Geei, dorm cuminti
Sprincene noctiluce de festin,
Ofrandele privirilor albastre.
Vad florile-ngropatelor orase Cerind eliberarea lor de fluturi ; Pe craterul cu goluri de bandura, Ecouri duc teorbe si crotali Vibrind de o sonata minerala.
Dac-am lovit in stinci, aleasa mea, Tu ai primit raspunsuri departate Ca glasul unor turnuri in chermesa.
Trecind de-a chilimbarului geneza Zaresc lumina-n piruiri de triluri Suind inspre calusul arhitravei,
Pe-aleile-ngropatelor orase.
Dansau cetati; vad amfore-ncaCu galbenii furati din rasarituri ; Din fagurul lunar, a noptii miere O aduna un rond de sinziene.
Pierdute lumi ca boabele de ceara Cind vrei sa prinzi paingul de pamint La marginea volutelor de raza, A zornait din cange reaua piaza Sticlind o coasa-n leagan se dafdea, Si ascutisu-i pe iubiri cadea
Nu vine-un semn din nencetatul ieri, Cind erele glisau din timp afara. Ca in taifun, baloturi peste bara.
Doar virful frunzelor de palmieri Vor fi aflat ceva de la rizom, Cum s-au zbatut pleoapele de om in iris cu peisaj de pustiire.
Astfel, in ochii-mi grei, la despartire, intrezaresti prin zbatere de gene Al lumilor fior de impietrire ; Un crater gol, si-un zbor de sinziene.
|