Purtat pe schela timpului spre smarcuri La intristat si adormit nagreu, Cu toata paza ta, al noptii scripet, De linga tine m-a luat mereu.
Gutreierind etaje-n coborire, La cer invers poftit, mi se deschide Tacimul ultim, pingarit cu dire, De spectrele prelinse in firide.
Cind intra-n munte doina prin tilinca, Sa ma rechemi, sa-mi bata ceasuri rosii, Iar visul, dilatat ca o turbinca, Mi-l sparga-n ascutisul lor cocosii.
|