Haladuind prin cetini de rariste trezita, imi auie-n timpane lung nechezat de murg, Suind pe grea poteca haiducul in amurg, Inspre cotlonul unde-i ibovnica pitita.
Cu camilafca, tartor din cel catun de munte Lipea la ocniti noaptea zgiirea lui ochioasa, Plimbind-o a vinzare, aflind luntre si punte La gazdele de lotri, mustata fioroasa.
Si mi-l pindea potera sa-i puna pieptu-n teascuri Sa stoarca vin de osinda gealatii stapinirii. Ga pasu-mi redesteapta prin sfarimate vreascuri Mucenicii de oase sub rotile strivirii.
Uliu!
Cum azvirlise ciocoiu-n iarba aur Pufnind pe nari nevolnic, Cum incepeau sa fiarba Domni tele-n radvane.
Scot nestemate-n salbe Din decolteuri albe, Vre-un saculet de piele Umplut cu peruzele,
De sub manusi tragindu-si inelul si bratara Punindu-le pe briul ce zugrumase tara.
Eu trec pe aceleasi albii de codri razvratiti, Visind impotrivire de scapara hangerul. Si imi doresc popasuri in anii desfrunziti Sub ram atins de cusma ce ingrozea boierul.
|