Intr-o ograda oameni ca nu puteai sa-i numeri Si o patasca neagra, tot astepta afara. Prin gradinita casei, cu flori de primavara intr-un tirziu sicriul, trecu purtat pe umeri
La garduri, curiosii, iesira ca sa-l vada Copii saraci si palizi cu degetul la gura Se iau la intimplare si ei dupa trasura ; isi scoate palaria un domn in colt de strada.
Un popa gras cu ochii spre cer si spre pamint Prin mahalaua toata trecut fiind drept sfint Si care in vestmintu-i de aur pare-un rege, ingin-o rugaciune ce nimeni n-o-ntelege
Si-n ziua asta calda cu flori de primavara Cind pe la poarta pomii au brate de lumina, Acordurile mortii au inceput sa vina Din muzica stridenta de-alama militara.
Patasca la raspintu se-opreste Scirtiind Dar drumul doar se stie ca duce-n tintirim Din tirg toti cersetorii pe cari ii intilnim Se uita la coliva, in urma ei pornind
Si clopote sonore, incep sa dea de veste
Ca dintr-un om cu visuri, doar numele mai este
Un om ce-n alte zile, la prieteni a zimbit
Si care poate-odata a plins cind a iubit
Iar prin oras desigur, mirati vecini se-ntreaba, De nu cumva e miine vreo mare sarbatoare, Caci cine mai gindeste ca cineva mai moare Prin fierberea de munca, de-afaceri si de treaba ?
in tintirim acum la marginile gropii In timp ce pomenirea pe nas o cinta popii, Pe tabla ce-nveleste sicriul lustruit. Joc ultimele raze de soare-n asfintit
Groparul care tarna cu-ndeminare-arunca Ce uruind sinistru pe oameni infioara, Cum ochiul lui s-aprinde de graba si de munca imi pare ca ascunde acolo o comoara.
Pe linga zidul morgei, intinse stau pe-o masa Naframi fara de doliu, lumini si o coliva. Si fi'ndca-n imbulzeala calicii nu o lasa incepe ca sa tipe-o femeie guraliva
Printre morminte lumea plecind se risipeste Ducindu-si catre casa in minte-un lucru trist in tintirim simbolul de moarte strajuieste in fiecare groapa pazind un om un Christ
Si lumea-n asta seara-n oras, ingrijorata, A doua zi cerca-va sa fie mult mai buna Iar oameni de petreceri, ce-n nopti tirzii s-aduna Vor cauta betie mai mult ca niciodata
|