Sub straja portilor de fier Odihna aibi Printesa de-Orient.
Din narghileaua de conducte Stind pe sofaua apelor adinci Fumezi tutunul de lumini nocturne.
Pe ochii florilor
Albeata de nisipuri s-o intinde ;
Dar tu prin somn,
in vremea nu departe de-naripate trepte, Simti-vei trepidatia rachetelor plecate, Gind jerbele sui-vor la ceruri ginduri drepte Si viata tresari-va-n gradini pietrificate.
|