Intotdeauna marea se leapada de timp, De-o stinca isi sparge clepsidra Sa curga pe tarmuri nisip infinit.
Fruntile crestei sub norii vilvoi Schimba un cuvint €u dialecticul vint; Singele furtunii ii bate Prin artere de curent adinc.
€um mai dansase-n noapte marea
Bucurindu-se de naufragiati!
Mi-i primea
In brate de tritoni;
Lovea-n rafale
Gastanetele de scoici,
Si clatina pilonul trombei.
Scuturind naframele de spuma. Calatori spuneau ramasul bun intinderilor, pinzelor, parimelor.
pentru ei, in scufundate continente
Batura-a moarte noua
eiopotele surde,
Jnspaimintara stelele de mare.
Si sunetele lor, in zori suira
Vibrind in cupole de meduze transparente.
|