E tainica, adinca, tacerea in altare ; Un duh vegheaza parca in umbra sfint' ascuns; in rame de icoane, figuri mintuitoare, Privesc ca fascinate, in naos nepatruns
Dintre vestminte-odajdii mireasma de tamiie Iti mai aduce-aminte de-nmormintari uitate, Cum staruie parfumul de-amanta, sa ramiie Cind parasit e totul, prin rochii aruncate
in colt stau prapuri maldar, ca ultime drapele A luptei-n care soarta mereu pe om a-nvins ; Iar stranele asezate in siruri paralele Par loji la o serbare, in care fastu-i stins.
Si luminari in cele trei sfesnice de-arama,
in cari reflecta candeli, lumini insingerate,
imi spun de-o zi, cind scinduri mi-or fi eterna rama.
Si ca-ntre ele galban voi sta intins pe spate.
|